Cum arată iubirea, Mălina?

 -Mălina, oare m-am îndrăgostit..? 
 -Asta tu ar trebui să știi... 
 -Păi cum arată iubirea? 
 -Iubirea e atunci când cerul își schimbă culoarea în culoarea ochilor lui. 
 -Asta nu e un lucru exact,vreau mai multe detalii! 
 -Iubirea e cea care te provoacă să uiți de tine. 
 -Nici asta nu ajută... 
 -Iubirea e atunci când într-o cameră plină de oameni, tu nu îți poți lua ochii de la el.. 
 -Oh,nici asta!
 -Iubirea e știința pe care nimeni nu o înțelege cu mintea, ci doar cu inima. Uite Ana, mă simt inutilă în discuția asta, dar poate te ajută toate astea...eu nu cred că știu cum arată iubirea ,nu am văzut-o. 
 -Mălina? 
 -Da? 
 -Cred că iubirea are chipul lui...

                 Hai să...

Hai să fotografiem totul
şi să ne închidem amintirile aici
în acest loc ele vor fi tefere
atunci cand noi nu o să fim..

Hai să dansăm sub stele
să ne îmbătăm în lumina lor
fără sa ne fie teamă
de orbire

Hai să râdem până ne dor obrajii
să răscolim amintiri până la miezul nopții
să cântăm aceeași piesă ce ne provoacă mereu
să uităm

Hai să aprindem momentul
chiar dacă suntem aproape de sfârșit
să ardem in flăcări
pentru un nou infinit..

Nota muzicală

Undeva în peisajul asta rupt din adâncul meu
se află jumătate din nota mea muzicală
şi oarecum tot raiul ăsta
Se completează cu vinul roșu din paharul meu spart
şi cumva culoarea asta din adânc
nu mă definește.
Amețeala asta mă adâncește în vise
şi mă împletește în amintiri
însa jumătatea mea de notă muzicală nu e aici
să îmi cânte o serenadă de noapte bună.

         Jar de speranță
Vântul gâdilă minutele
unui timp care nu trece..
Florile imi parfumează plămânii,
iar căldura imi dansează trupul
in paşi atenți de vals.
Trupul meu sfârșit si rece,
trupul meu prizonier intr-un ceas
care atârnă in veșnicie de minutarul lent
al unui timp ce prea repede se scurge.
Şi văd cum se apropie sfârșitul
a ceva ce numeam cândva "acasă"
si mă înspăimântă gândul că s-ar putea
să mă pierd in praful unei iubiri
care mă definea cândva până in adâncul venelor.
Dar promit să fiu puternică,să privesc neîncetat spre apus
cu gândul nemuritor al unui jar de speranță.