Jar de speranță
Vântul gâdilă minutele
unui timp care nu trece..
Florile imi parfumează plămânii,
iar căldura imi dansează trupul
in paşi atenți de vals.
Trupul meu sfârșit si rece,
trupul meu prizonier intr-un ceas
care atârnă in veșnicie de minutarul lent
al unui timp ce prea repede se scurge.
Şi văd cum se apropie sfârșitul
a ceva ce numeam cândva "acasă"
si mă înspăimântă gândul că s-ar putea
să mă pierd in praful unei iubiri
care mă definea cândva până in adâncul venelor.
Dar promit să fiu puternică,să privesc neîncetat spre apus
cu gândul nemuritor al unui jar de speranță.