Timpul e o minciună. Urăsc rapiditatea cu care trece,urăsc ceasurile și calendarele,orele fixe,programele ce trebuie respectate.Toate astea ne indică faptul că trebuie să fugim în mod continuu pentru ca la finalul zilei să punem capul liniștiți pe pernă. Nu,somnul adânc nu ne va scăpa de o asemenea minciună,în următoarea zi ceasul va suna iar,o luăm de la capăt.
Timpul ne droghează cu grame de minute,dar vrem o doză mai puternică,poate câteva ore sunt de ajuns,dar nu,orele se transformă în zile,luni,ani iar apoi ajungem în sevraj,ne drogăm cu timp,timpul însă e limitat.
Timpul e limitat,dar nu mă refer la moarte. Granița timpului e linia albă care ne provoacă să realizăm că fuga continuă e doar o ipoteză care este construită să mintă lumea cu o hartă spre așa-zisa comoară"fericirea". De ce suntem prinși între aceste standarde care ne obligă să fugim după timp,să ne petrecem întreaga viață alergând după un scop pe care mai apoi să îl considerăm inutil?
Am trăit de mici cu impresia că toate vin la timpul lor și orice lucru va fi răsplătit la rândul lui,dar niciodată nu am realizat răsplata unei anumite fapte. De ce? Pentru că pur și simplu nu conta. Eram prea ocupați să fugim după autobus,să ajugem la timp la întâlniri,să dăm telefoane încontinuu,să apăsam sute de taste în speranța că odată cu apusul zilei de azi,totul se va încheia,iar agitația provocată se va stinge odată cu soarele..dar cum rămâne cu momentele cu adevărat importante? Cu zâmbetele sincere care nu le observăm,cu lacrimile încărcate cu durere care le considerăm false,cu momentele alături de cei dragi care și așa sunt rare,cu mesele care le luăm pe unde apucăm și pe unde ne apucă foamea..cum rămâne cu noi,cu sufletele noastre? Timpul le secătuiește de existență,timpul ne îmbătrânește,ne usucă mai rău ca florile și când ajungem cu bateria descărcată ne sufocăm pentru un singur apel,dar unde sunăm?
Sunăm amintirile,singurele miracole pe care timpul nu le distruge,ne încărcăm cu acele clipe inedite sau cel puțin încercam să facem asta.
Dacă ajungem cu adevărat la bateria descărcată,după luminozitatea prea puternică, după datele mobile pornite prea mult timp,după tastele prea mult apăsate și ne străduim să mai dăm un amărât de apel amintirilor,asigurați-va că galeria fotografiilor este peste limita memoriei și conectați-vă la ele,luați o gură adâncă de aer și trăiți clipele,nu fuga și încărcați-vă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu