vineri, 15 aprilie 2016

                                     Dragul meu iubit... 

      Știu că e târziu,dar lasă-mă doar să îți ascult vocea. Mă alflu pe marginea prăpastiei,sunt așa cum m-ai găsit,pură și caldă. Ascultă-mă atent,dar nu te pierde în detalii chiar dacă ești atras de vocea mea fragilă. După cum spuneam,pe marginea prăpastiei. Nu te îngrijora,nu o să sar. Sunt prea orgolioasă pentru o asemenea faptă. O să aștept să bată vântul,dinspre vest spre est. Să nu trăiești cu iluzia că iubesc ceea ce am ajuns doar prin simplul fapt că încă mă desparte un pas de această adâncă prăpastie. 
       Dacă privesc în jos..sau nu,mai bine nu. Îmi e teamă de înălțime. Dacă privesc în sus,cerul pare că se frânge în bucăți de puritate,dar e o priveliște ideală. Zeii se joacă cu culorile în acest apus roșiatic. 
 Care zei? Hai nu îmi zice că nu  ai auzit că până și sus e o bătălie,dar nu la fel ca aceasta pe care noi doi o ducem,acolo sus,divinitățile se luptă cu culori..noi,dragule..ne luptăm cu vorbe murdare.  
      Te privesc cum îmbrățișezi apusul ăsta. Îl îmbrățișezi atât de puternic doar pentru că îți e teamă că dacă îți va scăpa printre degete,va fi prea târziu că să mă mai vezi.. 
     Te rog nu mă încețoșa cu faptul că te doare. Sunt desculță peste toate aceste regrete. La naiba cu ele! De ce le-am făcut atât de ascuțite..? Desculță de minte am fost și când m-am aruncat în acest ocean de iubire înșelătoare,o copilă desculță și firavă.. 
         Hai să nu fim absurzi,amândoi știm că nu am să sar. Doar mă cunoști,nu pierd nici când mai am un pas spre acel cer senin.Nu pierd. Nu vreau să pierd în fața ta când știu că tu ești singurul motiv pentru care sunt atât de puternică. Ai fost cel mai bun antrenor în tot acest joc fals și cel mai drept conducător în războiul asta care nu vrem să înceteze. 
      Văd cum faci pași mici către mine și îmi șoptești cât de aproape este casa noastră îmbibată cu amintiri,dar dacă ar fi să mă întorc,nu ar fi acasă. Aș pleca probabil în primul loc în care m-am pierdut. Oh,va dura ceva să îmi aduc aminte unde a fost primul eșec,doar am trecut prin multe. Tu,dragul meu iubit adversar,să mă urmărești la fiecare pas..nu am să găsesc acel loc niciodată..și după ce am să bat această lume în lung și în lat,după ce o am tălpile uscate și rănite,după ce o să mă aflu la aceeași prăpastie de mii de ori,după ce o să am praf în suflet și în chip..dragul meu iubit adversar..conducător..antrenor..iubit...viitor..sens..motiv..,tot acasă o să mă întorc,cu lacrimi în ochi,dar mă întorc.. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu